INTERVIU HEIDI TRADNIK
STĂRI DE SPIRIT Un exercițiu artiști despre corelarea dintre realitățile fizice și psihologice de Heidi Tradnik. Descoperă universul creativ al lui Heidi Tradnik, descris chiar de către artistă ca unul sincer, intuitiv și labirintic.
- Cine este Heidi Tradnik?
Dificilă întrebare… una la care încă încerc și eu să dau un răspuns. Simt că sunt în continuă schimbare și caut mereu să mă redefinesc. Constantă însă a fost pasiunea pentru artă și dorința de a o cultiva. De când am plecat din orașul natal în 2013 (mai întâi la liceul de artă din Deva, iar mai apoi la facultate în Cluj – Universitatea de Artă și Design – unde am terminat licența, masterul și doctoratul), toate deciziile au avut ca scop dezvoltarea pe plan artistic.
Ca trăsături de personalitate m-aș descrie ca o persoană mai degrabă introvertită, visătoare, curioasă și (sper eu) caldă. Îmi plac provocările și am un gust pentru aventură.
- De ce ai ales sculptura dintre toate artele vizuale?
Mie îmi place să spun că, oarecum, sculptura m-a ales pe mine. Chiar înainte de a face propriu-zis „cunoștință” cu ea (m-am transferat la liceul de arte doar în clasa a XII-a, până atunci am fost la mate-info), am simțit că sculptura trebuie să fie opțiunea mea. Am descoperit mai apoi că, într-adevăr, volumul, sculptura – și toate extensiile ei- mă pasionează cel mai mult. Îmi place spațialitatea, iubesc modelajul și experimentul.
- Cum ți-ai descrie munca și estetica în 3 cuvinte?
Sinceră, intuitivă, labirintică.
- Ce mesaj dorești să exprimi publicului prin creațiile tale?
În mare parte, munca mea urmărește explorarea rațiunii și sensibilității psihicului uman. Încerc să abordez teme care să îmi permită experimentarea a diverse concepte, situații, sentimente și atitudini, felul în care acestea funcționează și impactul pe care îl au asupra individului. Îmi folosesc trăirile personale drept combustibil sau „materie primă” pentru procesul artistic: analizând „elementele” și „structura” acestora, decantându-le pentru a putea reține doar ceea ce consider a fi esențial pentru a construi în cele din urmă o expresie mai generală a unui anumit concept. Cu alte cuvinte, lucrările pe care le creez nu au scopul de a-mi spune povestea, ci de a o folosi pentru a înțelege și a reda prin prismă artistică concepte sau emoții universal umane. Aloc lucrărilor o doză de ambiguitate, pentru a lăsa privitorului libertatea de a se apropia de lucrări în parametrii proprii.
Îmi place să mă joc cu disonanța dintre concepția generală asupra sculpturii (grea, voluminoasă, monumentală, eternă) și fragilitatea și efemeritatea întruchipate de lucrările mele. De asemenea, încerc să atrag atenția privitorului la modul de realizare și la interacțiunea dintre elementele componente.
- Deși ai absolvit studiile de licență și masterat în România, în cadrul Universității de Artă și Design Cluj-Napoca, știm că ai studiat și în Belgia și Spania. Cum ti-au influențat aceste experiențe stilul de lucru și creativitatea?
Sunt foarte recunoscătoare pentru aceste oportunități. Cred că aceste experiențe m-au făcut mai maleabilă și spontană, poate chiar mai creativă. M-au ajutat să învăț să privesc lucrurile și din alte perspective, să încerc să găsesc soluțiile cele mai bune cu resurse limitate și să descopăr potențialul artistic al unor obiecte (poate) banale. De asemenea, am avut șansa să vizitez unele dintre cele mai importante muzee.
- Care este povestea din spatele lucrării tale „Stări de spirit” care este momentan expusă la APARTERRE?
„Stări de spirit” este un proiect în care am încercat să transpun în lumea fizică diferite „ipostaze mentale” sau structuri ale gândurilor, așa cum le-am perceput eu în momentul respectiv. Piesa expusă acum la Aparterre poartă numele de „Curgând” și evocă fluxul conștiinței, râul de gânduri care se învălmășesc într-un monolog interior.
- Cum vezi crearea și amplasarea unor sculpturi de artă în spații non-convenționale cum este de ex APARTERRE, în care acestea trebuie să se integreze printre piese vestimentare, accesorii și bijuterii?
Mi se pare o inițiativă foarte frumoasă și benefică societății. Robert Rauschenberg își dorea să contopească arta și viața într-un tot, iar acest demers cred că ne aduce cu un pas mai aproape de realizarea acestui ideal.
- Cum îți alegi materialele cu care vrei să iți concepi lucrările? Pleacă totul de la o idee/concept sau te inspiră diverse materiale și texturi?
Cu siguranță, mă inspiră. Ador să găsesc tot felul de materiale cu care experimentez. Este un proces foarte important pentru mine, cu toate că foarte rar ajung la o lucrare finită din aceste experimente. Odată ce materialul îmi devine cât de cât familiar, după ce l-am „îmblânzit”, încep să realizez lucrările pornind de la concept.
- Care sunt reperele tale în materie de artiști? Atât din România, cât și din afară.
Nu aș putea să dau exact numele unor artiști reper. Cred că într-un mod mai mult sau mai puțin conștient, mă inspir câte puțin de la fiecare artist care-mi atrage atenția. Totuși, printre artiștii pe care îi admir se numără Mona Hatoum, Magdalena Abakanowicz, Belu-Simion Făinaru și Virgilius Moldovan.
10.Sunt mulți tineri pasionați de sculptură și design la ora actuală. Ce sfaturi le poți transmite?
Eu cred că este foarte important să fie mereu sinceri, să aibă curaj și să nu se lase dezamăgiți.
11. O ultimă întrebare, what’s next? Care este următorul proiect la care lucrezi?
În ultima vreme am început o serie de lucrări realizate din burete și sfoară. Sunt preponderent figurative, dar se bazează în mare parte pe aceleași principii de interacțiune mecanică între elementele componente. Subiectele evocate acum au de-a face cu legăturile interpersonale, raportarea la ceilalți, la împrejurări sau la lume în sensul general al cuvântului. Îmi doresc ca la un moment-dat, dacă voi avea ocazia, să organizez o expoziție personală cu acestea.
Descoperă expoziția „Stări de spirit” semnată de Heidi Tradnik până sâmbătă, 14 octombrie, la APARTERRE
- Who is Heidi Tradnik?
Tough question… one that I am still trying to answer myself. I feel like I’m continuously changing and trying to redefine who I am. The only certainty has been my passion for art and the desire to further cultivate it. Ever since I left my home town in 2013 (first leaving for art’s high school in Deva and then to the Art & Design University in Cluj-Napoca- from where I have my Bachelor’s, Master’s & PhD degrees), all the choices that I made had the purpose to help me further develop on an artistic level.
As a person, I would describe myself as a rather introvert, dreamy, curious, and (I hope) kind individual. I like challenges and adventures.
- Why did you choose sculpture out of all the forms of visual arts?
I like to think that, in a way, the sculpture chose me. Even before actually „meeting” this domain (it was only in my senior year of high school that I switched from a Mathematics-Informatics profile to an arts school), I felt that sculpture is something very close to my heart. Later, I discovered that all I am truly fascinated by everything related to sculpture. I love spatiality, modeling the matter and experimenting with it.
- Describe your work in 3 words.
Sincere, intuitive, labyrinthic.
- What is the message that you express to the audience through your artistic work?
My work mainly seeks to explore the reason and sensibility of the human psyche. I try to approach themes that allow me to experiment with various concepts, situations, feelings and attitudes, how they work and the impact they have on the individual.
I use my personal experiences as fuel or “raw material” for the artistic process: analyzing their “elements” and “structure”, decanting them to be able to keep only what I consider to be essential, in order to ultimately build a more general expression of a certain concept. In other words, the works I create are not meant to tell my story, but to use it to understand and render through an artistic view, universally human concepts or emotions. They also have a dose of ambiguity, leaving to the audience the freedom to approach the pieces within their own parameters.
I like to play with the dissonance between the general perception of sculpture (heavy, voluminous, monumental, eternal) and the fragility and ephemerality embodied in my works. I also try to draw the viewer’s attention to the making process of the work and the interaction between the comprising elements.
- We know you also studied abroad, in Belgium and Spain. How did these experiences influence your work style and creativity?
I am very grateful for those opportunities. I think these experiences have made me more flexible and spontaneous, maybe even more creative. They helped me learn to look at things from different perspectives, to try to find the best solutions with limited resources and to discover the artistic potential of some (perhaps) mundane objects. I also had the chance to visit some of the most important museums.
- What is the story behind States of the Spirit that is currently shown at APARTERRE?
“States of Mind” is a project in which I tried to translate into the physical world different “cognitive stances” or thought structures, as I perceived them at the time. The piece now on display at Aparterre is called “Flowing” and evokes the stream of consciousness, the river of thoughts that flow in an inner monologue.
- How do you feel about the creating and placing art sculptures in nonconventional spaces like APARTERRE?
I think it is a very nice initiative, that benefits society in general. Robert Rauschenberg wanted to merge art and life into a whole, and I think this approach brings us one step closer to achieving his ideal.
- How do you choose the materials that you want to work with? Does it begin with an idea, a concept or you let yourself be inspired by the textures and properties of different elements?
Inspiration, for sure. I love finding all kinds of materials to experiment with. It is a very important process for me, although I very rarely end up with a finished work from these experiments. Once the material becomes somewhat familiar, after I have “tamed” it, I may begin making the works starting from the concept.
- Who are your personal references in terms of other artists? From Romania, but also internationally.
I would not be able to give the exact names of my reference artists. I think that, in a conscious or unconscious way, I get a little inspiration from every artist that catches my attention. However, among the artists I admire are Mona Hatoum, Magdalena Abakanowicz, Belu-Simion Făinaru and Virgilius Moldovan.
10.There are many young people who are increasingly more passionate about scuplture and design. What advice can you give them?
I think a very important thing is to keep their honesty in their work, to have the courage to express themselves and don’t get disappointed along the way.
11. Last question, what is next? What is the following project that you are working on?
Lately, I’ve been working on a series of sponge and jute string works. They are predominantly figurative, but are largely based on the same principles of mechanical interaction between the component elements. The subjects evoked now have to do with interpersonal connections, how we relate ourselves to others, to our surroundings and the world in general. I wish that at some point, if I have the opportunity, to organize a personal exhibition with these works.
Explore Heidi Trasdnik’s exhibition at APARTERRE until Saturday, October 14th, at APARTERRE.
